clopotele

Din turnul bătrânei catedrale,
Unde ceasul vechi ora bate,
Glas de clopot răsună-n vale,
Cu armonii de eternitate.

Din depărtare venind un pelerin,
S-a oprit smerit, în ascultare,
Precum magii de la Viflaim,
La aceste semne stelare.

De sus, din turnul lor îndepărtat,
Clopotele cântă spre laudă,
Cu glas suav în suflet turnat,
Ca tot creştinul să-l audă!

Duminica si de sărbătoare,
Clopotele ne îndeamnă mereu:
Vino creştine la-nchinare
Si nu-L uita pe Dumnezeu.

La Casa Domnului, mereu ne cheamă,
Cu pioase melodii, eterne!
Cu armonii fără de teamă,
Clopotele ne cheamă ferme.

Un dangăn de clopot trezeşte fiori,
Ca la-ndepărtaţii strămoşi păgâni.
Pătrunde-n suflet răscolitor
Şi-n taină, îndeamnă la rugăciuni!

Un dangăn de clopot e un memento,
Pentru tine, pentru eul meu:
Nu uita: tot ce există-n tempo,
Toate vin de la Dumnezeu!

(c) M. M. Binder-Scholten Stuttgart 2002